Mi-ai spus atunci, când gerul aspru
Îmi îngheța tot ce iubeam,
Că în curând va fi iar soare
Și meri cu flori pe orice ram...

Mi-ai spus, dar inima-ngrozită
Abia putea spera ceva...
Dar când venit-a bucuria,
Mai mult de ce-am crezut era.

Mi-ai spus când noaptea se lăsase
Pe-ntreg hotarul meu, amar,
Că toate trec, că o să vină
O nouă strălucire iar.

Mi-ai spus atunci când disperarea
Zdrobea tot sufletul ce-l am,
Că iar îmi va-nverzi hotarul
Și-mi va-nvia tot ce iubeam...

Mi-ai spus, când se ducea cântarea
Și numai plânsu-mi rămânea,
Că iarăși va-nsori lumina
Și zâmbetul pe fața mea.

Și-mi spui și-acum că-i chiar la ușă,
Venirea Ta, Iubit Isus...
Că nici nu știu ce-aproape-i ziua
Când ne vei da tot ce ne-ai spus...

Îmi spui, dar inima mea slabă
Mi-e parcă tot precum era,
Și totuși, Dumnezeul nostru,
Nu știu să cred cât vom vedea...