CEI CE SEAMANA CU LACRIMI

Pe marea vieţii iarăşi vin valuri de furtuni,
Un val cheamă un alt val, unul după altul,
Şi-n vuietul furtunii e greu ca să aduni,
Mărgăritarele ce ţi-le dă Cuvântul.

Brăzdează obrazul lacrima durerii,
Suspinele-s suiere robite de plâns.
Sacadat se revarsă valu-ntristării,
Îndurerată în rugăciune m-am stins.

Mă doare chinuitor, mă doare şi plâng,
Mâna Lui se-ntinde să mângâie obrazul.
Lacrimile ca un şirag de perle se strâng,
Şi-n depărtări, Isus, opreşte talazul.

„Când strigă un nenorocit Domnul aude...
şi-l scapă din toate necazurile lui” (Ps. 34.6)
Vindecă toate rănile adânci şi crude,
Mă pot bizui pe Cuvântul Domnului:

„Cei ce samănă cu lacrimi,
vor secera cu cântări de veselie. (Ps. 126.5)
Pune Doamne dragoste în inimi,
Să strângem roade pentru veşnicie.

„Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine,
căci Tu nu parăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” (Ps. 9.10)
Mi-ai dat răgaz de cercetare, să văd bine
Calea veşniciei în al vieţii mele toamne.

Prin mila Ta mare şi marea Ta-ndurare.
Te fac adăpostul meu, Turn de scăpare,
Eşti spijinul de nădejde în orice încercare.
Nădejdea mea toată-i în iubirea Ta mare!

Amin!