Când nu-mi pot plânge ochii
Plecați la rugăciune,
Trimite-mi suferința,
Părinte, să mă-mbune!

Când inima uscată
Nu vrea să mi se moaie,
Trimite încercarea
Părinte, să mă-ndoaie.

Când sufletul meu uită
Săracul care cere
Dă-i foamea și dă-i setea
Mi-l ceartă cu durere.

Când mâinile-mi aleargă
Strângând deșertăciune,
Părinte, dă-mi mustrarea
Arzând să le-mpreune.

Când buzele-mi prea umblă
Cu vorba cea ușoară,
Părinte, dă-le-amarul
Să-nvețe-a plânge iară!

Căci când mi-ajunge viața
Nevrednică de Tine
Părinte, doar nuiaua
Îmi poate face bine.