Nu-nlătura, o, Doamne, din scumpa Ta lucrare
Decât ce-aduce gheață și răni și dezbinare
Înlătură-l pe Core, pe Cain și pe Iuda,
Înlătură mânia, cârtirile și ciuda.

Nu-nlătura, o, Doamne, pe fratele ce plânge
Când inima și-o rupe și sufletul și-l frânge,
Ci-nlătură ce-l ține legat de nu se poate
Cuprinde-n alipirea încrederii de frate.

Nu-nlătura, o, Doamne, iubirea-ndurerată
Ci cursa pierzătoare ce-o prinde-ndatorată;
Înlătură vicleana urzire ucigașă
Cu fețe-nșelătoare și inima vrăjmașă.

Nu-nlătura, o, Doamne, pe cel ce are-o teamă
Și are-o conștiință și-o ținere de seamă,
Ci-nlătură-l pe-acela ce astea nu le are
Când el aduce prăpăd și răni și dezbinare.

Ci-ncredințează-l, Doamne, pe fratele ce plânge
C-atunci e mai puternic când dragostea-l înfrânge
Și-atunci e cel mai vrednic de-ncredere întreagă
Unirea când l-aruncă în brațele ce-l roagă.