A fost cândva o fată
Cu sufletul curat
Care s-a-ntors la Domnul
Şi Lui i s-a predat.

Ducea o viaţă sfântă
Cu Domnul Isus.
Şi n-avea altă ţintă
Decât la Cel de Sus.

Şi credincioasa noastră
Cu sufletul curat
O veste îngrozitoare
Într-o zi a aflat.

Că vor să-i piardă viaţa
Fiindcă s-a pocăit.
Că vor s-o izgonească
Părinţii au hotărât;

Că vor să o omoare
Şi moartea i-au propus.
Să şteargă ruşinea
Ce fata le-a adus.

Deşi ameninţată
Fetiţa a rămas,
Cu pacea-n al ei suflet
Cu ruga-n al ei glas.

Cu bucurie-n suflet
Se duce fata mea
La Casa Domnului
Pentru a se ruga.

Se va-ntâlni cu Domnul
E bucuria ei
Şi n-o interesează
Ce vor câţiva mişei.

Pleca la adunare
Fără nici o frică
Avea credinţă mare
Deşi era mică.

În faţa ei îi iese
Fratele ei acum.
În mână cu-o secure
Ca s-o ucidă-n drum.

Ea e pocăită...
E ruşinea lor,
Ruşinea să o şteargă
Cu toţi acuma vor.

Nu mai ai nici o scăpare
Zise fratele ei.
Destul vorbeşte lumea
De mine şi de-ai mei.

De te omor, fac un bine
Şi la părinţi pe plac
Şi Dumnezeu mă iartă
De fapta care-o fac.

Copilă sfântă
Al tău ceas a sosit.
Aici, în drumul mare
Va fi al tău sfârşit.

Numai pentru Domnul
Dar fie voia Sa.
Adio tinereţe
Cu bucuria ta.

Fratele o opreşte
Securea o ridică
Şi vrea să o omoare
De nimeni nu i-e frică.

Frate scump,
Zise fata osândită.
De mă omori,
Fapta-ţi va fi descoperită.

Să mergem mai departe
În pădure la 2 paşi
Acolo mă omoară
Şi-n frunze să mă laşi.

Plecând din lumea asta
Să suferi n-aş dori,
Dar din cauza morţii mele
Tu osândit vei fi.

Eu cred că Domnul Slavei
Te va trezi odat'
Atunci mărturisi-vei
Ai tău mare păcat.

De-al ei frate înrăit
Ameninţată cu securea.
Merse mai departe
Şi-ajunseră-n pădure.

Stătea să o lovească
Şi gata pregătit.
Un frate fără milă
De ură îndârjit.

În miljocul pădurii
Fetiţa s-a oprit.
Mai are doar o clipă,
O rugă de-mplinit.

O frate, mă loveşte
Atunci când mă voi ruga
Căci mă rog pentru tine
Şi pentru vina ta.

Apoi înenunchează
Şi-ncepe a se ruga.
O, Doamne, bun Isuse
Ascultă ruga mea.

Eu nici o bucurie
În lume n-am avut.
Am fost urâtă Doamne
De cei ce i-am iubit.

Şi dacă azi, Isuse,
Din lume Tu mă iei,
Şi sfârşesc viaţa
Aşa cum şi Tu vrei,

Nu-mi pasă cum va fii moartea
Şi-n ce fel voi muri.
Mă bucur doar atâta
Că Te voi întâlni.

O singură durere
M-apasă nespus.
De cel ce mă omoară
Şi are securea sus,

Şuvoiul meu de sânge
Ce ştiinţa-i va trezi
Atunci îşi va da seama,
Dar prea târziu va fii.

Şi va urma cu lacrimi
Al pocăinţei drum
O, Doamne bun Isuse,
Ascultă-mi ruga acum.

Cu ultima mea rugă
Ce-aduc-naintea Ta
Sunt gata pentru Tine
A mă sacrifica.

De jos ea se ridică
Pe-al său frate priveşte
Şi spune fără frică:
Acum... frate loveşte.

De ce priveşti pe gânduri
A mele lacrimi calde
Când mâna ta mai poate
În sânge să mă scalde.

Dar Dumnezeu Sfântul
Lucrarea şi-a făcut.
Când fata s-a ridicat
Călăul a căzut.

Aruncă securea-n lături
Şi cade la pământ.
Cuprinde a ei picioare
Şi strigă suspinând.

Iartă-mă surioară
E mare vina mea
Am vrut s-omor un înger
Chiar în persoana ta.

Nu-s vrednic de iertare
Şi nici de Harul Său.
Nebun am fost pe lume
Să lupt cu Dumnezeu.

Amin