Într-o sală de-aşteptare,un ateu,
Susţinea că el nu crede-n Dumnezeu;
Cum putu-se aşa.... prin cuvânt
Să fac-atâtea pe pământ?
Fără material,adică din nimic,
Nu iese nici un lucru,căt de mic!
Un ţăran auzind aceasta,
Îşi trase mai lăngă el traista.
A scos un măr,şi-l dete lui ateu;
-Te rog să faci ce îţi voi spune eu:
Taie măru-acesta-n două,
Şi spune-ne ce vezi şi nouă.
C-un briceag împrumutat,
Ateul măru-n două a tăiat,
Şi dete răspunsul pe loc;
Am găsit o cămăruţă la mijloc!
-Taie-n două şi cămăruţ-aceea,
Şi spune-ne ce vezi dup-aceea?
Ateul iar s-a conformat
-Nişte seminţe am aflat!
Taie-n două şi-o sămânţă,şi spune,
Ce-o să vezi în ea anume?
Ce să văd? Un miez alb la culoare,
Să nu mai pui nici o-ntrebare,
Că totul este tot mai mic,
Şi-n miez... eu nu mai văd nimic!
-Aici am vrut s-ajung- zise ţăranul,
Pune sămânţa-n pământ şi la anul,
Din acest nimic răsare,
Un pom frumos ce creşte mare.
O-ntrebare odată cu finalul,
De unde a venit în pom materialul?
Brisbane 7-12-08
Ateii vorbesc despre religie fara sa cerceteze!
Un taran fara scoala crestin face mai mult de cat un ateu cu doctorate.
Stiu ca ai dreptate!
Ateii...
Fac pe zmeii...
Dar taranul fara carte,
Crestin,fara doctorate,
A-nteles cum totul a fost creat,
Caci Tatal sau l-a luminat.
Mi-a placut poezia,frate Mircea!Domnul sa te foloseasca in continuare!Fii binecuvantat!