REFLECTÂND LA NOAPTEA ÎNTRUPĂRII

Când reflectăm la noaptea întrupării
(O noapte cum alta nu va fi)
Pricepem bine cum Părintele-ndurării
Iubeşte cu intensitate pe-ai Săi fii.

O noapte plină; plină de evenimente
Ce-au afectat istoria atât de mult!
Şi au făcut din oameni instrumente
Care să-nfrunte forţele regatului ocult...

În Cer s-a hotărât, conform cu strategia,
Ca o planetă scufundată în păcat
Să ştie bine care este-mpărăţia
Unde se va aduna un neam răscumpărat.

Domnea, atunci, pe Terra-ntunecarea
Pornirile fireşti dictau şi îndrumau
Spre prăbuşiri adânci; de-aceea frământarea
S-o-nlăture din viaţă nu puteau,

Şi au căzut în nepăsare pământenii
Doar de instinct fiind călăuziţi
Se înmulţeau atât de mult magicienii
Şi pretutindeni, mulţi, erau dezamăţi.

Cei ce urau Lumina se bucurau nespus
Şi comiteau la întuneric făr’delege
Sfidau făţiş tot ce profeţii-au spus
Despre Acel ce va veni c-o nouă Lege...

Şi a venit Mesia! Ce noapte! Ce minune!:
Un CREATOR să-mbrace un veşmânt
Din lumea plină de-atâta uscăciune,
O lume rece, cu privirile-n pământ!

La Betleem sub cerul plin de stele
S-a petrecut un act cum n-a mai fost
Atotputernicul sosit n-a vrut castele
Ci-a vrut s-arate omenirii sfântul rost.

Un loc sărac a găzduit dumnezeirea
Un gest simbolic, menit a fi-nţeles
Fără probleme de toată omenirea
Căci s-a creat, la toţi, la Rai acces...

Ciobani şi diplomaţi; săraci, bogaţi
Din orice continent, din orice seminţie
Mai înţelepţi, mai simplii – pot să fie fraţi,
Să stea cu Prinţul păcii pe vecie.

Putem noi să-nţelegem în câtă simplitate,
În câtă umilinţă un Rege a venit?
Şi cum Acel învăluit în puritate
Atât de mult dispreţ a suferit?

Suntem, din nou, cuprinşi de consternare
Când ne gândim că Cel desăvârşit
S-a dezbrăcat de gloria nemuritoare
Să vină la cei ce în neant s-au prăbuşit.

Parc-auzim şi noi duioasa melodie
Ce fost-a intonată de corul îngeresc
În noaptea tainică; şi-apoi în reverie
Din nou visăm la plaiul cel ceresc.

Ecoul glasului divin şi azi pătrunde
În fiinţe dornice de ‘nălţătoare stări
Iar vestea bună venind pe line unde
Aduce iar speranţe şi binecuvântări,

Şi-aduce vindecare în suflete-mpietrite
Schimbîndu-le să poată-apoi primi
Har după har şi-n straiele albite
Să-L proslăvească pe Mesia zi de zi.

Ce farmec sfânt e-n noaptea întrupării!
Şi-o celebrăm nu doar de sărbători
Vom reflecta la ea; nu o vom da uitării
În ea găsim şi împlinire şi splendori.


gc/ 1 Decembrie, 2008