Sa-nceapa vesnicia !


Timpul tace si taie nemilos,
In livada de pe-obraz
Cad florile de cires pe jos
Si frunze de topaz !

Fuge timpul ca un vant de iarna rece,
Si-mi brazdeaz-ogorul de pe fata,
Si peste tot pe unde trece,
Lasa glii adanci la suprafata !

Si furiseaza-ncet, fara ca sa dea navala
Pe cerul din privirea mea,
Si ca sa nu se-ntoarca cu desaga goala,
Imi mai fura cate-o stea !

Parca nu mai are deloc rabdare,
Nu se oboseste si nu face popas
Doar o ia la goana cu anii in spinare,
Si ma-ntreb: Oare cati mi-au mai ramas ?

Vine ziua cand o data si pentru todeauna,
Mana buna a Celui ce-I Atotputernic,
Ca la Gabaon va opri in loc soarele si luna
Si va zdrobi in doua acul de ceasornic !

Iar farama din clipa ce a mai ramas,
Pana sta sa-nceapa vesnicia,
Mai asteapta doar soapta unui Glas,
Ca sa-nfloresc apoi langa Mesia !

~Amin~