Iacov 5:8

Eu am nevoie de Tine, Isuse,
Când furtuni se abat peste mine,
Trăirea-mi răvăşită înalţă suspine,
Mai sus, mai sus către cer. Un strigăt stingher,
Se stinge uşor, dă-mi aripi să zbor,
Să mă-nalţ, să cobor,
Să te găsesc şi să-Ţi vorbesc,
Să-Ţi spun Isuse drag, cât Te iubesc.

Eu am nevoie de Tine, Isuse,
Zi de zi, tot mai mult,
Glasul Tău mă-ndeamnă s-ascult,
Şoapta Duhului Sfânt. Un cuvânt,
Doar atât mi-e de-ajuns ca să-Ţi cânt…
Acorduri divine, m-apropie de Tine,
Îţi simt adierea, Îţi simt mângâierea,
Pe fruntea-mi trudită. Mă simt ocrotită!
Tu îmi şopteşti mereu,
Să nu uit îndurarea Ta, de Dumnezeu.
S-alerg, să lupt şi chiar de aş cădea,
Tu ai promis că nu mă vei lăsa
În bezna grea.

Eu am nevoie de Tine, Isuse,
În bucurie şi-n necaz,
O lacrimă ce curge pe obraz,
O strângi în palma Ta străpunsă…
E roada dragostei ascunsă-n pieptul meu,
Un chivot al iubirii-n care eu,
Îl am din veşnicii, pe Dumnezeu.

Ce mare har, iubitul meu Isus,
Să ştiu că pentru mine-ai fost răpus,
O diademă-nsângerată şi o cruce,
Din veşnicie dragostea aduce şi-o dă în dar,
Ce mare har!

Eu am nevoie de Tine, Isuse!
Doar Tu ai făcut să triumfe iertarea,
În cugetul ce caută împăcarea
Şi coborând smerit mai jos c-o treaptă
Este gata, să strige cu iubire:,,Maranata!,,
Pe cărărui de stele-L văd venind,
Zâmbind, pe Blândul Miel…
E El, e Domnul nostru sfânt, Emanuel!
Cu glas pierit, dar fericit,
Rostesc înghenunchiată, încă-o dată:
-Isuse, Te aştept demult, bine-ai venit!

2005, Deva- Lucica Boltasu