Isaia 52: 6

E oare îndeajuns să mă gândesc la creaţie,
Să mă minunez de răsărituri, de apusuri
Şi Tu, Dumnezeule Tată, să nu fii regăsit nicăieri?
Cum pot înţelege fiinţa, dacă nu cunosc pe Cel ce a creat-o?
Cum pot iubi cu adevărat, dacă nu am cunoştinţă,
De imensitatea dragostei infinite?

Am alergat spre ţinte neştiute, căutând cu disperare,
Un, , ceva” nevăzut, neştiut, necunoscut,
Strigătul meu se pierdea în eter, spărgându-se
În mii şi mii de ecouri.
Dar Tu, vedeai zbaterile mele…

M-ai lăsat să cunosc amărăciunea vieţii
Trăită în singuratate, m-ai lăsat pradă viselor mele,
Niciodată împlinite.

Am fost precum un fir de nisip,
Cufundat în adâncurile întunecate ale mării,
Purtat de unde reci, spre destinaţii niciodată definite.
Cum pot descrie sentimentul ce mă încerca
În clipele de agonie, când, existenţa-mi ştearsă,
Mă cobora mai adânc, în abisul singurătăţii amorfe?

Din dragoste pentru creatura mâinilor Tale,
Te-ai îndurat de zbuciumul trăirilor mele şi,
Ca într-un vis, m-ai aşezat în căuşul palmelor Tale,
M-ai învelit cu căldura incandescentă a iubirii infinite,
Remodelându-mi existenţa.
M-ai transformat într-o nestemată,
Pe care ai aşezat-o în cununa veşniciei.

O lacrimă ce cade stingheră, timidă,
Îţi transmite recunoştinta, ce nu poate fi redată
Prin cuvinte. Ce pot să fac eu acum?
Nu pot decât să îngenunchez la căpătâiul unei iesle,
În care şade parcă prea tăcut şi parcă prea umil,
Un Prunc. Nu pot decât să îngenunchez
La poala unei cruci şi să-mi atârn acolo eul meu nevolnic.
Nu pot decât să-mi ridic mâinile spre cer
Şi într-un strigăt de biruinţă să spun: , , Am învins”!

Am învins prin puterea nemărginită a dragostei Tale,
Prin puterea credinţei Omului-Dumnezeu,
Prin puterea sfinţeniei Dumnezeului-Om,
Care S-a dat pe Sine la moarte, pentru mine.

Am strigat către acel ceva necunoscut şi Tu, Mi-ai răspuns.
Te-ai descoperit în toată splendoarea slavei Tale.
Tu eşti Dumnezeul, Tu eşti Creatorul, Tu eşti Mântuitorul.
Mi-ai dăruit viaţa, eu Îţi dau inima mea
Şi veci de veci, Tu să-mi fii Atotstăpân, Aleluia, Amin!

05/12/2004, Deva-Lucica Boltasu