Evrei 6: 10-12

Aş vrea să plec acasă în Canaanul Sfânt,
Aş implora chemarea, dar nu scot un cuvânt,
Un glas şoptit îmi spune: “Copilul Meu, aşteaptă,
N-ai săvârşit lucrarea, dorinţa ta-i nedreaptă,

Mai sunt atâtea inimi de cel rău înşelate,
Ce-aşteaptă-n izolare să fie vindecate,
Nu fii părtinitor, du-te degrab şi spune,
Acelui muritor, de-a lui deşertăciune,

Spune-i de mântuire, de darul fără plată,
Vorbeşte-i de Golgota, de Mielul fără pată,
Mai spune-i de iubirea ce-o poartă Dumnezeu,
Pentru orice fiinţă ce poartă chipul Său.

Nu îţi zorii plecarea căci nu sosit-a ceasul,
Când însăşi despărţirea îţi va umbri popasul,
Tu vei pleca la Tatăl şi vei găsi păşune,
Dar vei da socoteală, de fapte ce vei spune?

Aşteaptă cu smerenie a Domnului chemare,
Desăvârşindu-ţi viaţa, sfinţind-o-n ascultare,
Ai fost trimis în lume, ales să-mbraci Cuvântul
Şi-n umilinţă sfântă să luminezi pământul.

Eşti pregătit de drumul ce-ţi stă curând -nainte?
Reala pocăinţă stă-n fapte şi cuvinte,
Tu nu ai nici un merit, e darul cel de sus
Ce l-ai primit prin jertfa supremă-a lui Isus.

Oricât de grea e calea parcursă-n astă lume,
Sub talpa ta-s petale, ce poartă un Sfânt Nume,
Sunt florile iubirii din Dealul Căpăţânii,
Ce-au pus în voi iertarea şi lui Mesia, spinii! ”

Aştept cu-nfrigurare chemarea Lui cea sfântă,
Trăirea-mi dă năvală dar astăzi nu cuvântă,
Vorbeşte-mi Tu, Isuse, căci robul Tău ascultă,
Învaţă-mă răbdarea şi dă-mi credinţă multă!

15/12/2004, Deva- Lucica Boltasu