Mi-e inima plină de Tine, de-a vieţii eterne rubine,
Prin harul ce umple pământul, primit-am cu sete, Cuvântul.
Se bucură floarea-n grădină şi îngerii cântă-n surdină,
Un cânt al iubirii divine, slăvindu-Te Doamne, pe Tine.
Izvoarele susură blând, dând viaţă fugarului gând
Şi apele reci, cristaline, Te laudă Doamne, pe Tine.
De melos mi-e cugetul plin şi cerul e azi mai senin,
Mai galben e grâu-n ogoare şi macul, mai roş, pe cărare.
Mi-e viaţa prin Tine, lumină, credinţa, o dalbă sulfină,
Sunt flori de iubire, sunt mii, ce-aşteaptă Isuse, să vii!
Noiembrie/2008, Deva- Lucica Boltasu