Luca 23:24

Suflet hoinar şi obidit,
Ades la tine am venit,
Te-am implorat să-ţi laşi povara,
Am vrut cu drag să-ţi iau ocara,

Stăteam mereu cu mâna-ntinsă
Şi-ţi arătam ce necuprinsă,
E casa Tatălui ceresc
Şi-atunci şi-acum, la ea privesc!

Tu te uitai la Min’ cu jind
Şi ai fi vrut să te cuprind,
Să te ridic la cer, la stele,
Să laşi în urmă cele rele.

Tu ai fi vrut şi colo-n cer,
Unde dureri, păcate, pier,
Să fii condus dar şi ici jos
Doreai să fii, c-aveai prinos.

Stăteam la uşa ta şi stam,
Chemarea ta o aşteptam,
Eram hulit, eram scuipat,
Ce repede am fost uitat!

Şi palma Mea ce sta întinsă,
De lanţuri grele-a fost cuprinsă,
Bătută-n cuie sus pe cruce,
Câtă durere poate-aduce!

Şi lăcrimam şi suspinam,
Prin bezna nopţii Te priveam,
Tu te-ospătai, vorbeai, râdeai,
Câtă ocară Mi-aduceai!

Eu Mă lăsam străpuns de cuie,
Să fac loc larg din cărăruie
Şi M-am lăsat încoronat
Cu spini, ca tu să fii salvat

Şi mă rugam de al Meu Tată,
Să-ţi ierte firea întinată,
Tu-Mi întindeai paharul plin,
Cu fiere-amară, cu pelin,

Ai tras la sorţi şi haina Mea,
Nu ţi-a ajuns osânda grea,
Ce o primeam în locul tău,
Ţi-ai luat ca tată, duhul rău.

Din milă sfântă şi-ndurare,
Sângele-Mi curs îţi dă salvare,
Credinţa-n jertfa Mea pe cruceă
Te-ndruma astăzi la răscruce.

De-aici din înălţimi divine,
Mă rog şi astăzi pentru tine,
Încrede-te-n Cuvântul sfânt,
Ce te va smulge din pământ.

Prin crezul sincer vei vedea,
Cum Duhul slavei va lucra,
În trupul tău şi Eu, Cristosul,
Îţi voi da viaţa şi prinosul.

12/10/2003, Deva- Lucica Boltasu