Ce fericire-am strâns Doamne în mine,
În pântecele mamei stând ascuns,
Am plâns şi am ţipat, strigam spre Tine,
Când temător în lume am pătruns.

Clipeam alene, mă zbăteam ades,
Uşor mijeam o geană de lumină,
Mi-ai dat un duh şi-un drum Tu mi-ai ales,
M-ai protejat cu graţia-Ţi divină.

Copil fiind, iubeam întreaga lume
Şi mă smeream, un înger mă veghea,
Priveam nemărginirea şi îi căutam un nume,
De a Ta slavă nimeni nu-mi vorbea.

Mă minunam de lună şi de soare,
De firul ierbii ce creştea spre cer,
Mă întrebam: cine se naşte, de ce moare?
De ce lumescul este efemer?

Şi am crescut necunoscând Cuvântul
Şi Adevărul îmi era străin,
Stăpân şi sclav mi-era atunci pământul
Şi duhul de păcat îmi era plin.

Călătoream fără un ţel şi fără scop,
Prin lumea tristă şi împovărată,
În suflet era vânt, era potop
Şi viaţa-mi, o mare-nvolburată.

Priveam fără să ştiu unde anume,
Chemam pe Cel ce nu a fost văzut:
Fă Doamne, Tu ceva cu astaă lume,
Dă-ne Lumina şi din Cuvânt fă scut!

Ani trec, povara mă apasă greu
Şi gârbovit, m-aplec către pământ,
Timid ridic privirea către Dumnezeu
Şi-L rog ca să-mi trimită Duhul Sfânt.

Slăvit ăa fii Isuse! Te-ai îndurat de mine,
Acum când încă nu e prea târziu,
Pierdut pe veci eram fără de Tine,
Pe calea Ta cea dreaptă-acuma viu.

Te rog să nu mă laşi, Isuse drag,
Ca să mă pierd din turma Ta divină,
Tu fii Păstorul meu şi orice prag,
Să îl transformi în apă cristalină.

Să mă adap din slova Ta mereu
Şi-atunci când părăsesc acest pământ,
Să iau cu mine Duh de Dumnezeu,
Zâmbind să mă îndrept spre locul sfânt.

2004, Deva- Lucica Boltasu