Psalm

Autor: Lucica Boltaşu | Album: Pâinea Vieții | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de lboltasu in 03/01/2010

Referințe

Psalmii 42

CARTEA A DOUA
Către mai-marele cântăreţilor.
Cântarea fiilor lui Core
Psalmii 42:1 Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
Psalmii 42:2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
Psalmii 42:3 Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?”
Psalmii 42:4 Mi-aduc aminte şi-mi vărs tot focul inimii în mine când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare.
Psalmii 42:5 Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
Psalmii 42:6 Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule, de aceea la Tine mă gândesc din ţara Iordanului, din Hermon şi din muntele Miţear.
Psalmii 42:7 Un val cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
Psalmii 42:8 Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cântam laudele Lui şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
Psalmii 42:9 De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiţi? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmaşului?”
Psalmii 42:10 Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?”
Psalmii 42:11 Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Pentru ce te mâhneşti suflete şi gemi înlăuntrul meu?
Lacrimile mă hrănesc în neputinţa mea,
Strig în disperare către Domnul: izbăveşte-mă!
Sunt plin de întristare, căzut sunt în ţărână,
Privesc spre cer şi strig: o, Doamne, vino, vino!

Mi-aduc aminte clipa când plin de bucurie,
Strigam şi lăudam, prin cânt slăveam divinul,
Nădăjduiam în Domnul, o, Tată Sfânt din ceruri,
Mă rog în zi şi-n noapte, să curmi al meu oftat.

Loveşte crunt furtuna, un val cheamă alt val,
Talazurile Tale cad aspru, mă doboară,
Cu glas pierit, din colbul ce-mi este rogojină,
Abia îngaim o vorbă: de ce, de ce Tu m-ai uitat?

Ce grea poruncă Doamne îmi dai, în grea durere,
Cum pot eu, rob netrebnic să strig de bucurie,
Când lacrimi îmi inundă şi suflet şi simţire,
Sunt slab, dar Tu eşti stânca ce-adesea m-a salvat!

Te chem în disperare, Tu vii că eşti Iubire,
Eşti Milă, Îndurare, a Ta credincioşie,
Îmi iartă slăbiciunea şi judecă-n blândeţe,
O fire ce primeşte în dar, eternitate.

De ce gemi suflete şi te mâhneşti în fire?
Când încă mai există nădejde, treci la luptă!
Grimasa ce îţi sapă pe-obraz trecutul zbucium,
Transform-o într-un zâmbet, Hristos ţi-e prieten, frate!

16/04/2004, Deva- Lucica Boltasu