Ioan 8: 34

Păcatul, orhidee purpurie,
Te-ndeamnă-ades la reverie,
Te-atrage-n mrejele-i perfide,
Tot ce e bun în tine-ucide.

Mireasmă de zefir si rouă,
Te-atrage într-o lume nouă,
Şi-atunci când te trezeşti din vis,
Eşti cufundat jos în abis.

În jurul tău e lapte, miere,
În trupul tău, chin şi durere,
Te zbaţi să ieşi la suprafaţă,
Dar nu accepţi nici o povaţă.

Pui eul tău pe piedestal
Şi-l faci un bulgăr de cristal,
Dar tot mai jos răul te-atrage,
Izbit de vină, el se sparge.

Şi-atunci, cioburi mii şi mii,
Te scot încet din reverii
Şi-ţi plângi păcatul, ai hulit,
Pe Singurul ce te-a iubit.

Te doare azi rana adâncă
Ce trupu-ţi face ca să plână
Şi-ţi vezi micimea printre stele
Şi vrei să scapi, să fugi de rele.

Priveşti în sus spre zări senine
Şi vezi cum Duhul slavei vine,
Îngenunchezi şi-n ochii sinceri,
Se-ntrezăresc a vieţii plângeri.

Căinţa gravă te robeşte,
Dar sufletul îţi izbăveşte
Şi îngerii-ţi cântă trezirea,
Când tu spre cer ridici privirea.

Şi lacrima ce-ţi cade greu,
Te scoate din al morţii hău,
Te-nalţi spre ceruri către stele,
În inimă cu doruri grele.

Slăveşte dragostea cea mare,
Ce azi te-a scos din nepăsare,
Un Salvator avem şi-ţi spun,
El este Tatăl sfânt şi bun.

Chiar dacă-aicea pe pământ,
Ai doar durere. . . un loc sfânt,
Te-aşteaptă sus în ceru-înalt
Şi o credinţă de bazalt.

De-ţi pui credinţa-n lucruri sfinte,
În orice clipă ia aminte,
La lucrurile pieritoare,
Ce duc la veşnica pierzare.

Tu cheamă Duhul Sfânt să vină,
Când ţi-e mai greu, El ţi-e lumină,
Vei izbuti să-nfrângi durerea,
Căci prin Isus ai mângâierea.

03/07/2003, Deva- Lucica Boltasu