1 Ioan 1:9

Stau şi mă gândesc de-atâtea ori,
La viaţa-mi searbădă de până-acum,
Mă înspăimânt şi mă cuprind fiori,
Să văd cum pribegeam pe-al morţii drum.

Eram rătăcitor şi solitar
Şi-ngenunchiam la orice poticnire,
De-a Ta durere nu aveam habar
Şi nu-Ţi vedeam, a Ta tristă privire.

Priveai cu ochii-n lacrimi chinul meu
Şi-ndurerat o mână-mi întindeai,
Eram pierdut, căci n-aveam Dumnezeu,
Tu, răbdător, stăteai şi m-aşteptai.

Astăzi Isuse, m-am întors la Tine,
Eu Te-am chemat să-mi fii Izbăvitor,
Tu Te-ai jertfit, căci m-ai iubit pe mine,
Tu eşti pe veci, al meu Mângâietor.

Râuri de lacrimi dac-aş plânge,
N-ar egala durerea-Ţi de pe cruce,
Mii de comori în lume dac-aş strange,
N-ar fi de-ajuns, răsplată a-Ţi aduce.

Căci al Tău este cerul şi pamântul,
Comoara Ta, e omul pocăit,
Eşti Viaţa, Începutul şi Sfârşitul
Şi cel ce crede-n Tine-i mântuit.

Astăzi îmi plec genunchiul, Domnul meu,
Şi-mi cer iertare, mult eu am greşit,
Tu eşti Stapânul, Marele-Arhiereu,
Eşti pacea mea, în veci să fii slavit!

12.04. 2003, Deva- Lucica Boltasu