Evrei 3:7-8

Opreşte Doamne clipa, căci timpul iute zboară,
Mă doare azi risipa şi grija mă doboară,
Mă cheamă cerul mare, sfârşitul va să vie,
Sunt pregătit eu oare să merg în veşnicie?

Adesea am promis, că mă întorc la Tine,
Acolo-n paradis, să-mi fie iarăşi bine,
Dar zilele trec şi trupu-mi se frânge,
În beznă petrec şi sufletu-mi plânge.

Mai dă-mi Doamne-o zi, o noapte măcar,
De mâine voi fi al Tău mădular.
„Ce fire mârşavă! De ce nu acum,
Te lepezi de-otravă? Porneşte la drum!

Când timpul de Har s-o sfârşi pe pământ,
Va fi în zadar să chemi Duhul Sfânt,
Vei vedea atunci adevăru-n solii
Şi-ale Sale porunci, adânc vor lovi.

Vei plânge amarnic, vei plânge cu foc
Şi trupul tău jalnic, imploră un loc,
Dar poarta spre ceruri va fi ferecată,
ăaci viaţa de neguri în hău e lăsată.

Întoarce-te-acum şi nu zăbovi,
Căci Domnu-i pe drum, curând va veni,
Să fii pregătit căci Mirele vine,
Ce mult ne-a iubit, pe mine, pe tine!

08/08/2003, Deva- Lucica Boltasu