Cui ii pasa de-al tau necaz?
Cine-ti sterge lacrima de pe obraz?
N-ai cui sa-i spui durerea
Ce te-apasa si iti i-a puterea.
Prieteni ti-au ramas putini
Rudele-s printre straini
Cine oare-ar mai putea
Sa-ti mangaie inima?
Doar Tu Isuse dragul meu
Esti cu mine tot mereu
Tu ma ridici cand sunt cazut
Sa pot s-o iau de la-nceput.
Ce ma-s face fara Tine
De-ai pleca de langa mine,
In lumea asta rea
Si fara dragoste in ea,
Ei nu-i pasa cand mi-e greu
Si m-apasa si mai rau,
Ea in fata imi zambeste
Pe la spate ma loveste.
Doamne cand te am pe Tine scut
Cu vrasmasii pot sa lupt
Si chiar de-i incercarea mare
Eu raman tot in picioare.
Amin.
A fost scrisa intr-un moment de incercare si durere, cand bunica mea era bolnava si simteam ca nimeni nu era langa mine. Dar totusi cineva a fost: Domnul Isus!!!
poate ca am citit poezia dvs tocmai ptr. a ma consola
Daca aveti inspiratie dedicati si fetitei mele o poezie...Va implini 10 ani in februarie si fiindca nu poate sa-si serbeze ziua decat odata la 4 ani vrem sa-i facem o surpriza! Multumesc!