În marea de păcate
în valuri de necaz,
mai sus de-acestea toate
Golgota stă și az',
din chinuri și pieire
scăparea e la ea -
liman de izbăvire
aceasta-i Golgota.

Atâtea răni amare
și plâns nemângâiat
şi-atâta frământare
sub ea s-a alinat,
căci orișice durere
se stinge lângă ea -
izvor de mângâiere
aceasta-i Golgota.

În zilele-ntristate
în nopțile pustii
aduce neuitate
și sfinte bucurii,
viața cea pustie
cu ea se va umplea -
izvor de bucurie
aceasta-i Golgota.

Când sufletul suspină
de patimi frământat
acolo îl alină
un cântec minunat
a Crucii Jertfă cântă
de taina-nchisă-n ea -
cântarea cea mai sfântă
aceasta-i Golgota.

O inimă zdrobită
de plâns nestăvilit
ajunge fericită
când harul i-a găsit;
acolo-i mântuirea
slăvită ce-i lipsea -
deplina fericire
aceasta-i Golgota.

În fața Mării Moarte
e limpede izvor
ce-n veci de veci împarte
viață tuturor.
Țâșnește din vecie
și-n veci nu va seca -
izvor de apă vie,
aceasta-i Golgota.

Din adâncimi de rele
scăparea e în sus,
în orice clipe grele
nădejdea e Isus
Sub Crucea răstignirii
în Jertfa de pe ea
e prețul mântuirii,
aceasta-i Golgota.

Și harul Jertfei sfinte
tot caut să-L înțeleg
dar n-a fost încă minte
să i-l cuprindă-ntreg.
E mai presus de fire
de tot e mai presus -
Și-nfrânt de-a ei mărire,
mă-nchin și plâng ISUS...