MAI APROAPE!
Se adună greii nori grămadă,
Omul să nu poată, să vadă,
Prăpastia spre care e-împins...
Şi capcanele ce i s-au întins.
Răsună a luminii strigare...
Peste-ntunecimea cea mare.
S-aprinde făclia înțelepciunii,
Să se vadă clar, vălul genunii.
S-a croit drumul spre lumină,
Plătind scump a noastră vină.
Se revarsă izvorul purității,
Ca să potolească setea libertății.
Pendula timpului încă mai bate,
Dar clipa asta uşor ne desparte,
De viaţa veşnică la cruce oferită,
Dacă credinţa o lăsăm ofilită.
Mai repede de orice închipuire,
Va reveni pe nor, al nostru Mire.
Şi ceasul cu fiecare bătaie vorbeşte,
De clipa... care... curând soseşte.
Domnul mai aproape de noi este,
Îl simțim, timpul ne dă de veste,
Îl vedem, îl auzim pretutindeni.
Dar ceasul venirii nu-l ştie nimeni.
Tatăl ţine a vremilor socoteală...
Şi El face a orelor rânduială.
Poate scurta sau lungi timpul,
Încetini sau grăbi sfârşitul.
Mai aproape, tot mai aproape,
E norul ce vine pe-a cerului ape.
Întâlnirea cu Domnul Iubirii,
Să ne ducă pe plaiul nemuririi.
Amin!