Un călător pe drumul lui spre cer
Porni voios cuprins de bucurie
Dar într-o zi la omul efemer
Veni o şoaptă cu-al ei viclenie!

-Tu nu vezi că e doar coincidenţă
Toată mişcarea pe acest pământ!
Cel rău trăieşte viaţa-n abundenţă
Iar tu te osteneşti, de şi eşti sfânt!

La cel rău toate-i vin ca pe o tavă
Şi se desfată-n lumea lui de vis,
Iar tu eşti spulberat ca şi o pleavă!
Şi te trudeşti urcând spre Paradis!

Ogorul celui rău aduce roadă
Căci ploaia şi la el s-a coborât!
Şi-apoi de credincios el dă să râdă;
De cel sărman, trudit şi obosit!

Când gata, gata, să îl ispitească
Şoapta străină pe acela sfânt,
Se auzi o voce îngerească
Ce-n inimă duios, lui i-a grăit:

Dacă cei răi azi înverzesc ca iarba
Şi înfloresc în umbletele lor,
Să ştii că vor dispare ca zăpada
Când va veni sfântul Judecător!

Tu eşti doar călător pe-acest pământ
Iar locul tău nu-l vei găsi aicea!
De ţi-ai predat viaţa Celui sfânt
Odată-n ceruri te vei bucura!

Mai bine-o zi în casa Celui sfânt
Decât o mie-n altă parte,
Căci v-a dispare-o dată-acest pământ
Şi pentru tine nu v-a mai fi noapte!

Mai bine-o clipă-aici în suferinţă
În alergarea ta pe-acest pământ
Numai să poţi rămâne în credinţă
Şi să trăieşti odată cu Cel sfânt!

Aşa vocea cerească i-a şoptit
Omului prins de şoapta celui rău,
Şi-n dată el spre ceruri a privit
Se închină apoi lui Dumnezeu!

Iubitul meu prieten şi scump frate
Care-ai ajuns adesea la răscruce;
Priveşte la viaţa fără moarte
Ce Dumnezeu la sfinţii Lui o aduce!

Viaţa noastră-i scurtă pe pământ
Dacă azi suferi, mâine vei domni
Căci şi Isus odată-a suferit
Să putem fi cu El când va veni!

Mai rabdă-o clipă şi se va sfârşi,
Durerea, chinul, cânt şi suferinţa
Şi-o veşnicie-n cer vei locui
Cu-Cel căruia ţi-ai predat viaţa.

10.01.2009gl