Doamne, Tu, stăpânu-acestui cer nemărginit
și-albastru
către Tine mi se-nalță iarăși gândul meu sihastru.

Către Tine se ridică iarși glasul rugii mele
Domnul zilelor cu soare,
Domnul nopților cu stele.

Tu ești împăratul nostru,
Tu ești Domnul nostru mare
Tu ești Stânca păcii noastre,
Turnul nostru de scăpare!

De nădejdea-n Tine, Doamne,
toată viața ni se-alină,
viața noastră-atât de tristă, suferindă și streină.

Mângâierea vieții triste ni-e Cuvântul Cărții Tale
El ne-a șters de lacrimi ochii,
ne-a scos sufletul din jale,

Și ne-a fost mereu în viață adăpost și-nviorare,
călăuză și lumină la-ntunerec, de cărare.

Azi ne-a-mpresurat durerea cât a mării apă multă,
nimeni chinul nu ni-l vede,
nimeni glasul nu ne-ascultă,

Numai Tu ne ești nădejde în aceste clipe grele,
numai Mâna Ta mai poate să ne mântuie din ele,

Numai Tu ai milă, Doamne,
Dumnezeul nostru mare
Tu ești stânca izbăvirii,
- dăruiește-ne scăpare!