Tu ești și azi, Isuse, tot călător pe-aici
dar parcă n-ai acuma popor și ucenici...

Prin lume printre oameni treci parcă în zadar,
iubirea-i tot mai rece și binele-i mai rar.

Sunt parcă numai iude ce umblă dup-averi
Marii și vameși astăzi nu-s parcă nicăieri,

Zachei și Magdalene și Lazări nu mai sunt,
s-a isprăvit și mirul recunoștinței sfânt...

Pe calea spre Golgota, pe drumul spre Damasc,
rar merg mironosițe, rari Sauli se mai nasc.

Prin văi de patimi rele mulți credincioși azi pier,
tot mai legați de lume, tot mai străini de cer.

Isuse, și-n atâta nemărginit amar,
Tu totuși chemi pe oameni, chiar dac-ar fi-n zadar.

Chiar dacă nu-Ți ascultă Cuvântul Tău divin,
chiar dacă El răsună atâta de străin...

Tu chemi mereu, Isuse, și-aștepți pân-la sfârșit
să nu se scuze nimeni că nu Te-a auzit.

O, lume nu vrei astăzi s-asculți chemarea Sa?
Știi ce-o s-auzi tu însă
când El va înceta? ...