De-atâtea ori, Isuse,
pe marea de necaz
veneau dureri nespuse
talaz după talaz...
și-nfrânt de-nfricoșare
cădeam sub greul lor...
Mi-ai dat încurajare
și-atâta ajutor...

De-atâtea ori, Isuse,
în vânturi și-n furtune
cu zările apuse
plângeam pe rupte strune;
Tu-mi răsăreai atunce
în inimă și-n gând
cu Fața Ta cea dulce,
cu Chipul Tău cel blând.

În jalea și-n durerea
atâtor suferinți
ce har mi-a dat puterea
statornicei credințe,
ce har mi-a dat lumina
ce Tu mi-ai revărsat,
când vina mea
și vina
din alții, m-a-noptat!

O, Soarele Iubirii,
pe veci să-mi luminezi
și pacea mântuirii
în suflet să-mi așezi...
Cu-adâncul mulțumirii
prinos să Te slăvesc,
oricând ale-amintirii
lumini îmi strălucesc.