SA NE PAZIM DE IPOCRIZIE



Noi am fost pentru eternitate născuţi.
Să ne sfinţim şi ferim de ipocrizie.
Să nu ne-nşelăm şi s-ajungem pierduți,
Să fim atenți... să nu cădem în erezie.

Să ne cercetăm cu de-amănuntul,
Ingratitudinea... să nu ne cuprindă.
Să preţuim... în toate cele... Cuvântul,
Fățărnicia... în mreje să nu ne prindă.

Râvna pentru Domnul... cu fapte...
Să se cunoască... în smerenie.
Roadele iubirii... în inimă coapte,
Să emane... mireasma sfinţenie.

Viclenia... să nu se lipească de noi,
Să umblăm... necontenit în lumină.
Suntem altoite-n viţă... mlădiţe noi...
Sfinţite... în sânge, ca să fim fără vină.

Isus... a renunţat la Slavă pentru noi.
Şi-a suferit crucea... ca să ne salveze.
El... este Păstorul cel Bun... pentru oi,
Ca orice om... să poată... să-l urmeze.

În inimă se uită... Slăvitul Hristos.
Şi-o cercetează pe fiecare... în parte.
Grăbește-te la Isus, omule păcătos!
Cât încă harul... mântuire împarte.

Doar inima... te poate despărţi de El,
De nu-L laşi în ea... să te sfinţească.
Lasă pe tronul inimii... Blândul Miel,
Să te elibereze... să te mântuiească.

Amin!