O, sfânt izvor ce speli păcatul,
Dumnezeiesc izvor de har,
ascultă-mi iarăși vinovatul
suspin ce se căiește-amar.

Mi-e iarăși viața-ntunecată,
mi-e iarăși sufletul pătat,
mi-e iarăși inima-ntinată,
păcatul iarăși m-a-nșelat.

Mi-e-ntunecat din nou seninul
din suflet ce-a fost sfințit
păcatul și-a vărsat veninul
și inima mi-a otrăvit.

Ah, unde-i pacea mea plăcută,
seninul gândului curat
și dulcea fericire avută
nainte de-a mă fi-ntinat?

Ah, cum mă-nvinse ispitirea
și-n suflet am putut s-o las,
cum mi-am pierdut neprihănirea
făcând nefericitul pas!...

Căit plâng azi, eu, vinovatul,
ce Te-am lovit și Te-am scuipat,
Slăvit izvor ce speli păcatul
ah, fă-mă iar din nou curat!...