O, Sfânt Izvor ce speli păcatul,
Dumnezeiesc Izvor de har,
ascultă-mi iarăşi vinovatul
suspin ce se căieşte-amar.

Mi-e iarăşi viaţa-ntunecată,
mi-e iarăşi sufletul pătat,
mi-e iarăşi inima-ntinată,
păcatul iarăşi m-a-nşelat.

Mi-e-ntunecat din nou seninul
din sufletul ce-a fost sfinţit,
păcatul şi-a vărsat veninul
şi inima mi-a otrăvit.

Ah, unde-i pacea mea plăcută,
seninul gândului curat
şi dulcea fericire-avută
ʼnainte de-a mă fi-ntinat?

Ah, cum mă-nvinse ispitirea
şi-n suflet am putut s-o las,
cum mi-am pierdut neprihănirea
făcând nefericitul pas! ...

Căit plâng azi, eu, vinovatul
ce Te-am lovit şi Te-am scuipat,
- Slăvit Izvor ce speli păcatul
ah, fă-mă iar din nou curat! ...