De câte ori Isuse,
în urma mea privești,
de-adânca vale-a morții
mereu îmi amintești.

Nu uit de clipa-n care
spre mine Te-ai plecat
și din adânc de patimi
și moarte m-ai scăpat.

Și n-am să uit vreodată
Stăpânul meu milos
de unde, din ce moarte
prin harul Tău m-ai scos.

Nu uit din ce, de unde
și cum am fost scăpat
când marea-Ți bunătate
spre mine s-a plecat.

De-aceea eu cu lacrimi
mereu Îți mulțumesc
de câte ori Isuse,
în urma mea privesc.