Nu înţeleg de ce sunt clipe triste,
De ce sunt încercări, ce nu sfârşesc?
De ce o Doamne oamenii se minte?
Şi nu din dragoste, ei Te slujesc,

De ce-i atâta îngâmfare-n lume
Şi facem dumnezei din tot ce-avem?
O casă, o maşină sau un nume,
Parcă-s mai scumpe decât undelemn!

Parcă-s mai scumpe decât pâinea vieţii...
Şi decât apa din al Tău Izvor,
Veni-vor oare zori dimineţii
Să Te vedem când ai să vii pe nor?

Sufăr în mine, inima mă doare,
Mă doare după Ţara cea de sus,...
E greu de-a sta aicea în picioare
Căci fără de Tine coborâm în jos,

De-aceea Te chemăm Isuse drag,
Să ne ridici când vezi cam obosit,
Şi să ne duci pe-al mântuiri prag
Căci ştim ce mult o Doamne ne-ai iubit...

Eşti mai aproape azi ca niciodată
O ştim aceasta, dar suntem legaţi,
Ridică-ne pe treapta cea înaltă
Nu vrem să fim de Tine lepădaţi!

Noi vrem să fim cu Tine-n nemurire
Dar aşteptăm îmbărbătarea TA,
Acum când toate spun de-a TA venire
Dă-ne putere, să putem veghea...

Sunt timpurile cele de pe urmă
Şi ne-avântăm spre un necunoscut,
Ajută-ne să stăm mereu în turmă
Până vom părăsi acest pământ.

24.03.2009gl