Doresc deplina biruință
asupra vieții de păcat
ca-n clipa cercetării Tale,
în voia Ta să fiu aflat.

Doresc cununa curăției
pe suflet pururea s-o port
până când glasul Tău sfărma-va
al țărnii mele șubred cort.

Doresc la capătul sfințirii,
pe drumul vieții greu și lung
schimbat în chipul slavei Tale,
Isuse, fericit s-ajung.

Doresc cu-un dor cum nu e altul
mai sus de cerul străveziu
în veci să-Ți pot privi mirarea
Isuse, când va fi să viu.

Doresc...
dar pentru toate-acestea,
eu nu am nici un dar ascuns
decât o inimă smerită,
Isuse, oare-o fi de-ajuns?