Când te-or covârși ispitele ce leagă,
când obosit în lupta cea peste puteri,
vei bea strop cu strop
durerea grea și-ntreagă,
cârtind contra soartei și-atâtor dureri,
tu nu-ți pierde firea...
mai sunt încă: Credința, Nădejdea și Iubirea.

Când inima ta de dor n-o să mai poată,
când va veni vâltoarea zilelor de greu,
când nu-ți vei afla odihna de-altădată,
tu și-atunci aminte să-ți aduci mereu
de ceea ce-ncălzește
și trup și duh: Credința, Iubirea și Nădejdea.

Când vei suferi o pierdere-n viață
nu plânge niciodată cu amar după ea,
să știi c-acest drum
de Domnul pus ți-e-n față,
Cereasca-I voință a făcut așa,
- și-atunci tu-ntărirea
s-o cauți unde-i Credința, Nădejdea și Iubirea.

Când nu vei mai putea să-nvingi durerea
și vei vărsa șiroaie lacrime fierbinți,
mergând la moarte chiar să vezi învierea
că-i frumoasă viața și în suferinți,
că nu-i fericire,
decât unde-i Credință, Nădejde și Iubire.