Efata, deschideţi urechea s-auzi
Efata, deschide-te, tu, ochi ce eşti închis.
Deschide-te tu inimă să înţelegi
De somnul dulce azi te-a cuprins

E ultimul cuvânt ce se aude
E ultima chemare către cer
Întoarce-te de azi nu eşti gătită
În straele alese ce le cer.

Te crezi bogat, te-nşeli amarnic
Ce-ai strâns e trestie şi vânt
Eşti gol prin faptele credinţei
Priveşte în sfântul Cuvânt.

Ades priveam cum şi prin ploaie
Te adunai la rugăciuni
Şi din cenuşă-aprindeai văpaie
Erai la dragostea dintâi.

Adu-ţi aminte şi te pocăieşte
Întoarce-te la dragostea dintâi
Fii credincios şi repede primeşte
Cununa vieţii de statornic tu rămâi.

Căci cel ce biruie în toate
Va sta la masa de-mparat
Şi va mânca din pomul vieţii
Aşa vorbeşte cel adevărat.

Şi astăzi în durere ne mai naşte
Am fost cereşti şi-am devenit iar lut.
Mai este vreme-n vremea ce-i scurtată
A ne întoarce-n timpul din trecut?

Efata, strigă către noi azi cerul
Şi parcă strigătul nu-i auzit.
Cuprinşi de neputinţă spunem eul
E-n noi stăpân, iar duhu-i adormit.

Şi iată ca un hoţ pe nori apare
Cel ce Efata a strigat
Cel ce deschide şi Cel ce închide
Cel ce a spus "Veghează! Ai vegheat?"
Amin.