VINO LA CRUCE


Când cerul ţi-e întunecat de nori...
Şi inima în lacrimi ţi-se topeşte.
Isus, ridică soarele unor noi zori,
Ce noaptea-ntunecoasă risipeşte.

Când viaţa ţi se ofileşte... ca o floare.
Şi-ţi este sete şi gura ţi-e uscată.
Iubirea Lui Isus, izvor de răcoare,
Îţi potoleşte setea... de îndată.

Când amarul greu cântăreşte...
Şi plânsul, parcă, nu te mai lăsă.
Ş-odihnă inima... nu mai găseşte.
Grăbeşte la Isus, căci Lui Îi păsă.

Vino omule apăsat de deznădejde,
La Cruce, unde-ţi este dată izbăvirea.
S-aduni în inimă ta, o vie nădejde,
Din harul... care îţi dă mântuirea.

Căci nu e mult şi iarăşi El revine,
Să-şi răpească... Biserica cea vie.
Fă pasul! Ce te mai poate reţine,
Când Domnul, despre Tine totul ştie?

Şi-i gata... să te ierte necondiţionat.
Să te îmbrace-n haina mântuirii...
Să facă din tine vas de aur curat,
Curăţind din tine toţi lăstarii firii.

El vine azi sau mâine, nu se ştie,
Să judece... pe ce-i ce l-au respins.
Cei... ce n-au vrut, să scape de robie,
Cei... ce-au stins iubirea, ce s-a aprins...

Prin jertfa pe cruce, ce dă eliberarea.
Şi sufletelor prin credinţă... izbăvirea.
Nu respinge iertarea, ce-o dă iubirea...
Nu refuza pocăinţa... ce dă mântuirea.
Amin!