La colecta


“De-as avea o remuneratie decenta,
Nu mi-ar fi asa de greu de pus,
As pune oridecate ori ar fi colecta…”
Se gandi cel cu putinul nesupus.


“Doamne, asa as fi vrut si eu sa ofer
Insa abia in drum spre Casa Ta mi-am amintit,
Ca i-am uitat si azi undeva pe frigider…”
Se lamenta un portofel nepregatit.


“Nu dau in dimineata asta, las pe mai diseara
Ca din cate vad, au contribuit putini
Probabil i-o fi afectat criza financiara…”
Gandi un portofel cu ochii in vecini.


“De-as fi avut ca duminica trecuta,
As fi dat chiar indoit,
Dar n-am marunti, numa’ de-o suta…”
Se scuza un buzunar zgarcit.


“Nu-i tarziu daca-mi dau darul, abia maine
Nu am de ales, pur si simplu nu am ce sa fac
Brusc, mi-am adus aminte ca n-am in casa paine…”
Zise-un buzunar cu gandul la stomac.

“Eu nu prea dau de obicei, si-asa se castiga greu
Dand in graba cosuletul celorlalti din jur,
Dar inima, oricand sunt gata sa i-o dau lui Dumnezeu…”
Gandi un portmoneu netaiat imprejur.


“Abia am asteptat sa ma-nchin si-n acest fel,
Sa-mi pun darul, ca in buzunarul lui Hristos
Caci tot ce am pe-acest pamant, am de la El…”
Zise cu multumire un portofel voios.

~Amin~