Te-am aşteptat în casa mea!...

Te-am aşteptat cu drag după făgăduinţă,
Că ai să vii şi-n casa mea, Doamne Isuse!
Şi poarta Ţi-am deschis-o având credinţă
Că vei veni curând conform cu cele spuse,
S-o vizitezi, cu multele-mbunătăţiri aduse.

M-am pregătit din timp, şi am făcut curat
Îndepărtând gunoiul, ce l-aveam grămadă,
Şi-n fiecare zi, aşa cu dor Te-am aşteptat,
Şi sufletu-mi dorea nespus ca să Te vadă
Când vei păşi... pe poarta curţii în ogradă!

Doream să Te primesc, în scumpa bucurie
Când vei veni şi-n casa mea cea pregătită;
Cu gândul limpede şi plin de dulce veselie,
Să fiu în ziua aceea mare, cea mai fericită
Că-L am pe Domnul, fiinţa dragă şi iubită.

Şi-ntr-adevăr, când ai bătut încet la poartă
Şi am ieşit nădăjduind cu drag a Te vedea,
Erai un biet sărman, lovit de-amară soartă,
Ce adăpost şi ajutor, cu glasul stins cerea
Pentru o noapte, căci afară era vreme rea.

Şi chiar atunci, îndată, mi-am adus aminte
De-acele vorbe, pe care Le-ai rostit odată,
,, Cine primeşte-un nevoiaş, să ţină minte,
Pe Mine Mă primeşte, şi-I voi da răsplată!’’
Când viaţa îi va trece prin sfânta judecată.

Şi cât m-am bucurat, căci ai venit la mine,
Prin cel sărac... ce-avea nevoie de-ajutor!
În toată ziua-aceea, m-am gândit la Tine,
Că vii şi azi, la cel ce Te aşteaptă doritor,
Care în casă, primeşte orice suflet călător.

Flavius Laurian Duverna
29 ianuarie 2009