Ne oprim doar atât
Cât vas de-albastru să punem iubirii un nume
Și iarăși pornim, călători,
Purtători de miresme prin lume


Ne oprim doar atât
Cât inimi la cruce-ncercăm de jertfe
Cât bate un clopot uimire
Frumos de vestire
Cât spunem o rugă
Și facem un cântec din tot ce ne doare
Și iarăși plecăm, încotro, cine știe...
Murmur de ape din izvor spre vărsare
Să-mpărțim bucurie
Să-mpărțim frumuseți de Salvare


Doar atât ne oprim
Cât să-nvățam să privim, să iubim
Cât umbra din suflet s-o facem străină
Cât să ne facem un chip de lumină


Doar puțin ne oprim
Cât șase milenii clipește pământul
Un dor spre oglinda veciei
Visându-se desprins de poverile-i grele
Doar șase milenii
Apoi, pornim de pe el
Purtători de miresme prin stele
Minuni de iubire
Popasurile noastre sunt clipe de drum
Iar noi, purtători de miresme
Călători ca mereu, călători ca acum.


Amin