TACEREA E DE AUR


Din cuvintele tale poţi fi socotit
Fără vină... sau poţi fi osândit.
Dacă în chip ușuratic vorbești...
Ca străpungerea unei săbii rănești.

Vei da socoteală de orice cuvânt,
De vorbele toate aruncate în vânt.
În ziua judecății... vei fi osândit,
De orice nefolositor cuvânt rostit.

Buzele neprihănite sunt plăcute,
Ele nu vorbesc... vrute şi nevrute.
Fii înțeleptul cu duhul potolit,
Înfrânează-ţi gura... să fii fericit.

În visteria inimii strânge iubire...
Şi nu-ți vei mai ieși... iute din fire.
Firii nu-i da sevă... să încolţească...
Şi nici teren afânat... să-nflorească.

Lasă tăcerea... să deschidă urechea...
Şi blândeţea... să-şi arate frumusețea.
Tăcerea ta... la momentul potrivit,
Ajunge... să fie aurul cel mai strălucit.

Învață... limba să şti s-o potolești,
Spre Slava Domnului s-o folosești.
Învață... de la Mielul Bând tăcerea.
Şi roagă-L... ca să-ţi dea puterea...

Să taci... când nedreptatea lovește.
Şi ura... minciuni fel de fel răspândește.
Proverbul spune: „Tăcerea e de aur”
Eu zic e aur... din al neprihănirii tezaur.

Amin!