Străjerule!...
Străjerule, cel ce veghezi
Pe ziduri sus nestrămutat,
Tu sufletelor azi datorezi
Căci peste ele priveghezi,
Cuvântul vieţii, adevărat!
Rămas la postul de pază
Ca veghetor întotdeauna,
Cu inima, vigilent trează,
Având credinta ca păvază
Să fii şi când urlă furtuna!
Îndeplineşte-ţi, misiunea
La postul cel încredinţat,
Şi-nalţă zilnic rugăciunea
Şi pune-ţi toată pasiunea
În sarcina ce-ai de purtat!
Prin vânturi aprige şi ger,
Căldură şi-arsiţa ei mare,
Sus pe ziduri, eşti străjer
Vestind solia cea din cer
Cu trâmbiţa răsunătoare!
Şi când nenorocirea vine
Şi se-abate înspre cetate,
Tu nu uita, că-ţi aparţine
Prin datorii sfinte, divine,
Multe vieţi, încredinţate!
Dacă duşmanu-n armură
Ale cetăţii porţi le sfarmă,
Pune-ţi întreaga armătură,
Ridică-ţi trâmbiţa la gură
Şi dă semnalul de alarmă!
Poporu-atunci, la datorie
Prin tine astfel, s-o trezi,
Căci el n-are, cum să ştie
Când casa, îi va fi pustie -
Dacă trambiţa, n-ar auzi.
La al ei glas, prevestitor
La porţi va fi în apărare,
Cu-al vieţii preţ, jertfitor
În focu-aprins, dogoritor
Cercând totul să repare.
Şi-astfel va fi reparatorul
Al drumurilor sfărâmate,
C-asta aşteaptă poporul
Prin râvnă restauratorul,
De-a le face-a fi umblate.
Va ridica prin strâmtorări
În fruntea omenirii întregi,
Prin lupte grele şi cercări
În cele patru aprinse zări
Steagul alb al sfintei Legi.
Când în întreaga omenire
Doar două tabere vor fi,
În dorul sfânt de izbăvire
Nu-şi va uita a sa menire,
Pe Dumnezeu de a-L slăvi,
Căci prin a lui statornicie
El va-nălţa Cuvântul Sfânt,
În toată lumea să se ştie,
Că pentru-a lumii armonie
Exist-o Lege, pe pământ!
Flavius Laurian Duverna
08 februarie 2009