Ca o floare tremurândă…

Ca o floare tremurândă,
Ca o pasăre ce cântă,
Ca un susur de izvor,
Se trezeşte-n mine-un dor,
Ce se-nalţă tot mai sus,
Spre-Acel ce-n min`L-a pus!

Din iubirea-I fără margini,
Scriu epistole în pagini,
Ne-a creat un Veşnic Faur,
În al vieţii cerc de aur,
Să fim piatra din montură,
Un rubin plin de căldură!

Şi, în două ne-mpărţi,
Cei ce vor şi cei ce ştiu,
Unii pun accent pe slovă,
Fără a sta un bob zăbavă,
Alţi îmbracă haina firii,
Roşi de viermi şi şovăire.

Fraţi ne-om întâlni la cruce,
Vestea Bună de vom duce,
Luând-aminte de la sfinţi,
Plătind lacrime fierbinţi,
Strâns-o mâna în tăcere,
De ne dă sau de ne cere!

Vom gusta smeriţi salvarea,
Chiar din palma-I îndurarea,
Dulcea clipă a ispăşirii!
În Duminica iertării,
Inimi vom lasa deschise,
Să primim ceruri promise!

Ca o pasăre ce cântă,
Ca o floare tremurândă,
Ca un susur de izvor,
Se trezeşte-n mine-un dor...
Domnu-n suflet mi-a sădit,
Bob din dorul cel mai sfânt!

11.02.2009