Prejudecăţi, din inimi reci;
Aceleaşi vorbe le-auzim!
Aceleaşi drumuri şi poteci
Veniţi de ele să fugim!

Aceleaşi vorbe de ocară
La-adresa Celui înviat.
Aceeaşi necredinţă clară
Care pe mulţi i-a-ndepărtat!

Aceleaşi clipe de tăcere,
În vremea zilelor din urmă!
Şi-aceasta, e, marea durere,
Căci oile nu stau în turmă,

Nu mai găsesc hrană bogată
Nici apa dulce de izvor,
Iar păzitorii, nu-s la poartă
În turmă-i lupul răpitor!

Apare-ntâi c-o vorbă dulce...
Te linguşeşte, să îl crezi,
Cu vicleşug el te atrage
Şi te corupe, cu ochi verzi!

La lucru el apare noaptea
Când omul rătăceşte-n ceaţă
Şi când slăbeşte-a se ruga,
Atunci vine, să-i de-a povaţă!

Veniţi dar să nu ascultăm
De multele prejudecăţi,
Numai aşa o să putem
Scăpa de-a lumilor poveţi!

Numai aşa o să ajungem
La ţinta care am pornit
Numai aşa o să-L vedem
Pe-Acela care s-a jertfit!

Pe Domnul nostru, Salvatorul
Pe soarele neprihănirii!
Căci El ne e Mântuitorul,
El a plătit preţul răpirii!

El a plătit să poţi ajunge
La locul ce ţi-a pregătit,
Biletu-a fost plătit cu sânge,
De sânge sfânt eşti curăţit.

El pentru noi şi-a dat viaţa
Ca să putem fi mântuiţi!
El nouă ne este speranţa,
De El vom fi nedespărţiţi.

El ne-a dat drept de moştenire
În gloriosul Lui palat
În haina de neprihănire
Vom întâlni pe Împărat!

4 februarie 2009gl