Chiar dac-ar fi să-ndur din greu
dureri și lanțuri și rușine,
ajută-mi Dumnezeul meu
să nu pot să mă las de Tine.

Chiar dac-ar fi să fiu răpit
și-n noapte dus de mîini haine
oricît închis și chinuit
să nu pot să mă las de Tine.

Chiar dac-ar fi să mi se ia
tot ce-am avut pe lîngă mine,
sărac și gol, de-aș rămînea
să nu pot să mă las de Tine.

Chiar dac-ar fi să zac flămînd
bolnav și-uitat la uși străine
lovit și alungat, nicicînd
să nu pot să mă las de Tine.

Chiar dac-ar fi cei dragi ai mei
răpiți și duși de lîngă mine
zdrobit de dorul după ei
să nu pot să mă las de Tine.

Chiar dac-ar fi să știu că mor
departe dus în zări străine
tînjind de-al casei mele dor
să nu pot să mă las de Tine.

Chiar dac-ar fi să fiu ucis
de cei cu mîini de sînge pline
pîn-la sfîrșit să spun deschis
că nu pot să mă las de Tine.

Iar pentru toate-acestea, Sus,
tot ce doresc eu de la Tine
e ca să văd atunci Isus
că nici Tu nu Te lași de mine!