EL A VENIT...

El a venit să şteargă apăsarea
Adusă de netrebnicul curent
Ne-a transformat voinţa, starea
Atât de mult îi preţuim chemarea
Văzând că nu este indiferent!

El a venit din sferele astrale
Unde-s splendori fără egal
S-a coborât, smerit, în Vale
Dar n-a purtat nici scut, nici zale
Şi n-a atins făpturi în mod fatal...

Ci-a alinat cu suflul Lui fiinţe
Zdrobite de năpaste, agonii
A vindecat atâtea neputinţe
Ne-a revelat eternele cerinţe
Şi ne-a sădit în suflet simfonii.

Puterea Lui dărâmă ziduri
’Nălţate din nimicnicii
A pus divinitate-n viduri
Şi-a transformat acele gânduri
Învăluite în nevrednicii.

El a venit nu să dicteze
Ci să îndrume către Rai
Şi vrea pe toţi să-i înfieze
Ca să-i înveţe să lucreze
Să pună rost, menire-n trai.

Când a sosit în misiunea
Ce-a fost gândită-n Paradis
El a vestit că rugăciunea
Ne-nsufleţeşte viziunea
Punând în noi cerescul vis.

Lucrarea Lui e de valoare,
E Testamentul lumii-ntregi
Cine-o-nţelege-i dă onoare
Şi Îl slujeşte cu ardoare
Pe-Acel ce-i Rege între regi.

22 Februarie, 2009