Zece creștini "mititei" se-mpărțeau în două,
Unul nu ținea cu ei, și-au rămas doar nouă!

Nouă creștini s-au gândit că e timpul copt
Să-ngrijească de săraci, și-au rămas doar opt.

Opt creștini au observat anumite fapte,
S-au pornit pe criticat, și-au rămas doar șapte.

Șapte creștini erau "buni", însă unul trase
Niște halbe la măsea, și-au rămas doar șase.

Șase credincioși "de rang", nu de la opinci,
Unul a fost ofensat, și-au rămas doar cinci.

Cinci creștini "evlavioși" se distrau la teatru,
Unul nu s-a mai întors, și-au rămas doar patru.

Patru sfinți filozofau zilnic între ei,
Unul a vorbit prea mult, și-au rămas doar trei.

Trei creștini se tot gândeau care-i mai de soi,
Să-l aleagă predicator, și-au rămas doar doi.

Doi creștini...iar cel mai mic cam iubea tutunul,
A plecat nepocăit, și-a rămas doar unul.

...Un creștin, doar un creștin..., unul ca și noi,
A vorbit despre Isus, și-atunci au fost doi.

Doi creștini când s-au rugat, Domnul le-a dat rouă,
Harul lui a fost bogat, și-au ajuns la nouă.

Nouă creștini s-au unit pentru mărturie,
Și-au crescut, s-au înmulțit, și-s acum o mie...

Înțelege, frate, azi, că nu-ți spun povești,
Că din soiul acestora poate și tu ești.

Ori ești martor, martor viu, și iubești lucrarea,
Ori ești cu echipa rea..., cea cu demolarea!