Semn de primăvară...

Azi e plin cerul de vrajă,
Ca o zbatere de aripi,
Scuturând din nouri iară,
Fulgii albi în primăvară!

Cu o ultimă suflare,
Se cern norii de ninsoare,
Cu migală de sihastru,
Din rupturi de cer albastru!

Gem tulpinele bătrâne,
Cer s-atingă în coroane,
Vântul jucăuş în pale,
Le vaită prin ramuri rare!

Iar pământul din strânsoare,
Lasă liber să tresară,
Un cercel de floare albă,
Razele să-l prindă-n salbă!

Freamăt viu în toate este,
Pofta vieţii le răzbate,
Cânt prin ramuri se-aude,
Ulii se bocesc flămânde,

Iară mie, ceru-nalt,
Mi-a trimis un fulg mărunt,
Drept pe geană-mi se opreşte,
Lin începe să se mişte,

Bob de apă se preface,
Într-o lacrimă se scurge,
Ca un strop de rouă mută,
Ce-i furişă într-o cută...

Nu e lacrima cea tristă!
E extazul de-o clipită,
Ce-i ca fulgul de uşoară,
Când Domnul îmi varsă Harul!

Bucuria se uneşte cu regretul,
Pleacă-un timp şi vine altul,
Cum e rânduit de veacuri,
Cu abisuri şi urcuşuri,

Iară eu ...îmi vărs prinosul,
Care-mi umple tainic ceasul.
Flori de gând pe albul foii,
Lasă semne primăverii...

20.02.2009