Mi s-a împietrit al meu cuvânt,
Iubirea a rămas în urmă,
Mă plec cu gândul la pământ
Şi mă întreb de am eu umbră.

Pe drept cuvânt umbresc doar locul,
Că fapta josnică mă îndeamnă,
Să-mi părăsesc în viaţă scopul
Şi să-mi dezbrac cereasca-mi haină.

Dar totuşi mai nutresc nădejde
Ce-mi zvârcoleşte doru-n mine,
Să capăt umbră de iubire
Că Doamne vreau să cred în Tine!

Mă doare un sfert din viaţa mea, mă doare,
Că m-am grăbit spre a doua zi,
M-am poticnit în zări solare
Şi am uitat un timp "a fi".

O zi de mă mai doare, o zi,
Promit să îmi petrec în soare,
Tot restul vieţii de-aş mai fi,
Acelaşi om a doua zi!