Laodiceea, cea din urma
Apocalipsa 3:14-21

Cel care este inceputul
A tot ce-a fost candva creat,
Dar care este si sfarsitul
In universul minunat,

Cel ce detine cheia vietii,
El, sfant izvor de ape vii,
Dar si pe-a locuintei mortii,
Caci inviind, o birui,

Acel ce este Adevarul
Si Calea sfanta catre cer,
Cel care -"a fost intai Cuvantul",
Intelepciune si mister,

Acela, pentru fiecare
Dintre biserici, pe pamant,
Are o atentionare,
O sfatuieste prin cuvant.

Laodiceei, care este
Din generatii, ultima,
Mustrand-o, El ii da de veste
Ca ii cunoaste starea rea.

Ii spune:- "ti stiu faptele bine!
Stiu ca nici rece nu mai esti,
Dar nici in clocot pentru Mine,
Chiar daca stii sa te falesti

Zicand:" Iata ca sunt bogata
Si nu duc lipsa de nimic"!
Nu vezi ca haina-ti e patata,
Ca esti saraca, n-ai nimic!

Esti oarba, goala, ticaloasa,
Ochii ti s-au imbolnavit,
Purtarea nu-ti mai e frumoasa,
Mandria te-a nenorocit!

Si pentru ca esti caldicica,
Am sa te vars din gura Mea!
Dar daca inca mai ai frica
Si vrei a te mai ridica,

Te sfatuiesc sa vii la Mine,
Aur sa-ti dau, trecut prin foc,
Vesmant alb, dintr-un in subtire,
Iar pentru ca nu vezi deloc,

Eu vreau sa-ti dau si doctorie
Sa iti ungi ochii, si sa vezi.
Dar pocaieste-te, si fie
Ravna sa ai, si iar sa crezi!

Eu mustru pe acel pe care
Cu mare dragoste-l iubesc,
Ii dau ocazii de-ndreptare
Dar de-i nevoie,-l pedepsesc!

Laodiceea, cea din urma
Dintre biserici, nu mai sta!
Starea de caldicel iti curma
Si-asculta azi chemarea Mea!

La usa ta cea incuiata
Eu am venit inca odat'
Cu mana Mea cea sangerata
Inca o data sa mai bat.

...Astept...iar bat cateva clipe,
Iar dac-aude cineva
Si usa inimii deschide,
La el cu drag Eu voi intra.

Voi sta cu el, si el cu Mine
Si impreuna vom cina.
Cel ce va birui, cu Mine
Pe tronul de mariri va sta."