Aveau un obicei evreii
de fapt... mai multe ei aveau:
de Paşti, când junghiau şi mieii,
un vinovat eliberau.

Nu ştim de unde-i rădăcina,
nici câţi de ea au profitat,
dar ştim un om, ce-n toată vina
a fost prin ea, eliberat.

Şi prin a anilor povară,
ce-ţi par ades că fug degeaba,
răsună iar (a câta oară):
-Vreţi pe Isus, sau pe Baraba ?!

Şi-n faţă-ncet, prin negură deasă
apar doi oameni diferiţi.
Şi mintea-ncepe ca să ţeasă
şi să aleagă ce doriţi...

Cu ochii tulburi, plini de ură,
cu mâna-n sânge de omor
stă cu dispreţ în colţ de gură
Baraba cel răsculător.

Şi moartea, urma des îi calcă,
abisul cu ale lui poteci,
un om pierdut, fără speranţă
te cheamă-acuma să-l alegi...

Alăturea, pierdut în soare
acel Isus priveşte blând,
mergând pe-a cerului cărare
El calcă stelele pe rând.

Şi semne-adânci de urme-amare
îţi amintesc o dramă grea,
îţi amintesc că ai salvare
şi-alegerea, e doar a ta.
* * *
Şi-acum pe-a anilor aripă
te vezi în gloata de evrei,
te rog, nu da răspuns în pripă
şi nu alege ca şi ei.

Nu te uni în grea furie,
nu spumega într-un pahar,
gândeşte bine: ce-o să fie
dacă respingi cerescul dar?!

Nu mai privi la Gloata, care
alege-ntr-una ce e rău,
tu poţi s-alegi sau chinul mare,
sau dragostea lui Dumnezeu.

Îţi trebuie filozofie,
volume-ntregi ca să-nţelegi?
Tu ai o viaţă, nu o mie,
răspunde astăzi: CE ALEGI?

Nu mai privi abisul, care
te-aşteaptă-n iaz clocotitor,
căci dincolo, mai sus de soare,
eşti aşteptat cu-atâta dor...

Nu încerca să-ngropi iertarea,
nu cere moartea Celui Sfânt,
căci cerul azi îţi dă salvarea
nu mai privi înspre mormânt.

Ajunge-alegerii din veacuri
când neglijat a fost tot harul,
te rog, să nu asculţi mulţimea
şi nu alege iar tâlharul.

Căci timpul trece şi se-arată
sfârşitul vremii să culegi,
te mai gândeşte încă-odată:
DINTRE CEI DOI: PE CINE-ALEGI??



Amin.
16.03.2009