Ai lui Iosif frați afară
Stau cu turma într-o vară
Pe-o câmpie îndelungată
Iacov îi grăi deodată.

Du-te, Iosif, pe câmpie
Să-mi aduci o veste mie
Veste despre frații tăi
Iosif merge și când ei;

Își văzură frățiorul
Iată, vine visătorul
Hai să-l omorâm, strigară
Spunem l-a ucis o fiară

Și vom vedea la ce-o s-ajute
Cele-n vis de el văzute,
Ruben zise, cum, măi, frați,
sânge vreți voi să vărsați?

Are să vă pară rău!
Hai să-l aruncăm, zic eu,
Colo-n groapa aia goală
Unde singur o să moară!

În groapă apă nu era
Și-l rostogoli în ea,
Și pe urmă se așează
Să mănânce de amiază.

Pe câmpie apoi la rând
Negustori ei văd trecând
Spre-a-l Egiptului ținut
Cu miresme de vândut.

Iuda de la loc își sare!
Ce vom câștiga noi, oare,
Omorându-l pe băiat
Ne-ncărcăm de-un greu păcat! ?

Măi frați, ascultați de mine
Hai să-l dăm pe bani mai bine
Hai! zic ceilalți c-un glas
Și-afară din groapă l-au tras.

Îl vându pe Iosif deci
Cu arginți, vreo douăzeci
Țipete copilu-a scos
În zadar, fără folos.

Negustorii îl luară
Spre Egipt cu el plecară
Ruben dintre frați lipsea
Când înapoi întorsu-s-a,

Mai târziu la frații lui
Și văzu că Iosif nu-i
Se gândea cu groază mare
Unde-i, ce fac eu acum?

Frații lui un ied tăiau
Iute-n sânge apoi muiară
Al copilului veșmânt
Și-l trimse în curând.

Tatălui... acasă, iată,
Haina-aceasta însângerată!
Am găsit-o în câmp. . la vale
Nu este-a odraslei tale?

Ba chiar asta eu o știu
Haina scumpului meu fiu,
Neamuri multe se-adunară
Să-l mângâie toți încercară;

Dar degeaba încercau
Iacov jalnic le zicea
Tot cu dor am să cobor
Lâng-al meu iubit fecior.

O, vai, și nu-și mai dă rând
Hainele și-a rupt plângând
Vai bătrânețile mele
Mă bagă-n pământ cu jale.