GASESTE PACEA


Pe firul vieţii mele, paşii în urmă de privesc,
Văd umbrele durerii pe poteci bătătorite.
Şi valurile de frică ce-n taină mă urmăresc,
Se lovesc în malul nemuririi şi-s risipite.

Privesc înainte spre moștenirea promisă,
Iar razele din Soare îmi fac cerul mai senin.
La Golgota sub cruce, unde am fost admisă,
Păşesc, să urc spre Cetatea Imperiului divin.

Duhul Sfânt îmi dă apă din izvorul cristalin.
Şi-mi potoleşte setea cu pacea mult râvnită.
Şi avalanșe de îndurări... peste mine vin,
Iar inima mea stă azi, de Scriptură lipită.

Sufletul întregit cu revărsarea Duhului Sfânt,
Inundat de lumina, ce-a coborât din etern,
Găseşte pacea, încă de aici de pe pământ.
Şi pe calea mântuirii, întăreşte pasul ferm.

În libertatea pe care mi-o dă pocăinţa,
Cu sufletul generos deschis spre eternitate.
Respir din iubirea, ce îmi măreşte credinţa,
Cu bunătatea generată de simplitate.

În îndurarea ce mă îmbracă în sfinţire,
Văd jertfa divină, ce s-a mistuit pentru mine.
Mă plec smerită la cruce sub har de iubire,
Stau la Isus în braţe, să am clipe senine.

Rugăciunea mea zboară spre cerul de lumină.
Şi în smerenie urcă... din ce în ce mai sus.
Iar inima... aşteaptă cu bucurie deplină,
Clipa minunată, când va veni Mirele Isus.

Amin!